Jurnal de supravietuire Echipa Alin & Joseph

Luni : 18.08.2008
Plecare spre munte. Oprire la Malaiesti. Pe drum avem o codasa pe nume Manuela. Echipa se mobilizeaza si o usureaza din greutatea bagajului.

Malaiesti : Dupa cateva ore ( mie mi s-au parut cateva minute, dar am vazut ceasul) pornim spre celalalt punct al traseului : Morarului. Drum bun, numai ca a inceput o ploaie grozava, care ne-a cam morocanisit, insa noroc ca mai avem putin si ajungem unde ne-am propus, dar se pare ca numai gasim marcajul ( triunghiul rosu), deci trebuie sa ne intoarcem pt ca nu suntem siguri ca suntem pe drumul cel bun ( Liderul de zi a hotarat sa ne intoarcem, deci ne intoarcem). Noroc ca am gasit repede marcajul, ne dam seama ca suntem pe drumul cel bun, Slava Domnului !
Odata ajunsi, ne mobilizam, facem focul, punem prelata, mancam si stam cumiti in jurul focului, cu hainele la uscat si depanam primele impresii despre drum, despre tot ce s-a intamplat. eu una vroiam acasa, dar era un impuls doar…
Gata e timpul de culcare, ne bagam in sacii de dormit si ne dam stingerea. Dupa un mic concert de sforait, adorm si eu…

Marti : 19.08.2008
Obiectiv : Plecare de la valea Morarului spre Vf. Omul si apoi la Cheile Gaurii

Se face dimineata, ne dam trezirea in lant, ne pregatim repede micul dejun (minunatul pateu si montana), apoi avem studiul biblic dupa care urmeaza aflarea destinatiei : Vf. Omu.. Suntem putin indecisi, nu stim pe ce traseu s-o luam : pe cel marcat, dar ocolitor sau pe cel nemarcat, dar f abrupt si stancos. Dupa lungi discutii, liderii de zi ,Miha si Gabi se hotarasc : drumul nemarcat.
Un drum plin de stanci, pante f abrupte, dar palpitante. La un moment dat, gasim un mic paraias din care extragem apa, prima noastra experienta in acest domeniu. Mergem precisi pana la un anumit punct, unde ne oprim pentru a ne decide pe ce parte a versantului s-o luam : parte din stanga era acoperita cu zapada, iar partea din dreapta parea la prima vedere foarte abrupta. Deci ne hotaram : mergem pe partea cu zapada. Aici incepe adrenalina sa se dezlantuie. Trece Joseph, ne marcheaza poteca pe zapada, apoi urmeaza trecerea nostra. Trece Alin, apoi urmeaza Andreea si ne oprim aici, pentru ca aluneca pe zapda si se duce. L Slava Domnului ca la terminarea zapezii nu era prapastie. Se alege cu cateva zgarieturi, dar totul este sub control. Ne vedem incontinuare de drum, inferanul drum ( cel putin mie asa mi s-a parut ) si in sfarsit ajungem la Omu, Omu care numai vroia sa ni se arate. Ne oprim, facem cateva poze, ca drept dovada ca am fost pe acolo si o luam din loc spre Cheile Gaurii. Pe acest drum suntem mai relaxati, mai siguri pentru ca mergem pe un drum marcat. Daca pana acum am mers pe un drum stancos, abrupt, acum ne bucuram ca dam de un drum in coborare, insa bucuria mea a fost pe un termen destul de scurt pentru ca urmeaza : drum cu lanturi, trecere printre stanci foarte apropiate, insa totul decurge cu bine.
In sfarsit ajungem si noi la destinatie, un loc absolut superb, o gaura inconjurata de stanci, o priveliste de neiutat. Se pare ca suntem ultimii, dar bine ca inca este lumina. Ne facem focul si ne pregatim locul de dormit.
Am avut o masa din belsug ( carnat cu piure, deja este un lux, am pretuit fiecare bucatica) si mii de multumiri Domnului pentru creatiile Sale, de grija pe care ne-a purtat-o, de faptul ca El este mereu langa noi.


Miercuri : 20.08.2008
In prima jumatate a zilei scrie Miha, Manu nu a participat la rapel, deci nu poate sa scrie...

Lideul de zi este Adi, Samy ne-a vorbit despre pretuirea timpului si tocmai cu timpul nu ne-am impacat noi azi.

Urmeaza rapelul, iar Manu a hotarat sa nu se dea, decizia ei a fost acceptata si restul au mers mai departe in rapa. J Coborarea care ar fi trebuit sa fie cea mai grea s-a arata deabia dupa. Talentele noastre in a cobora printre stanci ude si periculoase au iesit la iveala din plin. Ne-am udat complet si am cam inghetat, dar toate momentele prin care am trecut au fost extraordinare si am invatat cat de mult conteaza sa faci parte dintr-o echipa. Alin ne-a ajutat f mult, dandu-ne si mai multa incredere.
Apoi , dupa ce am ajuns uzi pana la piele la locul de tabara, ne-am intins putin la soare ca niste rufe.
Ne-am apucat de preparat gaina, saraca KFC-ina, care si-a gasit repede sfarsitul( dintr-o singura taiere de cutit si gata). Am facut-o la rotisor si supa, a urmat si painea la cuptor (care desi nu avea sare a iesit buna), am avut si desert : piroste cu Montana de care a avut grija Gabi.

Pareri
Andreea : gaina a fost buna, bine ca am scapat de ea
Eu, adica Manu defapt Tweety (asa imi spunea Joseph, aveam spaca cu Tweety):
as fi vrut sa raman in inima stancilor, un peisaj grozav, o echipa tare si un Dumnezeu care ne-a purtat de grija mereu
Adi : interesant si multe activitati
Eugen : rapelarea o experienta iedita, pentru prima oara in viata mea ;
Miha: azi * 365/an.

Joi: 21.08.2088(2008)
Liderul de zi este Eugen.

Astazi este o zi mai speciala, pentru ca liderii nu vor mai fi cu noi, cam greu pentru ca ne ofereau mai multa siguranta, deci trebuie sa ne descurcam singuri.In zilele precedente chiar daca erau cu noi, nu ne-au oferit nici un indiciu, dar ii stiam cu noi, langa noi.
Dupa studiul biblic : frica, o tema venita la momentul oportun, urma sa mergem singuri…aflam primul check point : « saua La Politie ». Ajunsi acolo, trebuie sa dam primul ajutor pentru ca avem un accidentat : Alin, care se credea Vlad Tepes, nascut pe 34 septembrie, picior rupt. Ne mobilizam si reusim sa-i punem atele si sa-i acordam ajutorul pe care l-am fi putut acorda. Aici aflam al doilea check point si anume : Casa Salvamont (Ciubotea). Mergem cu pasi sprinteni, ca la final sa mergem agale, cel putin eu.. ajungem la punctul vizat..ne oprim si savuram masa : binecunscutul pateu, braza topita si montana….
Urmatorul check point este la « saua La Stanci ». Drumul este marcat, este un lucru bun..mergem in sir indian, facem o reasezare in ordinea sirului : Gabi in frunte, apoi Eugen, Andreea, Miha, Eu si Adi. Eu nu vroiam sa raman ultima, deci am fost ascultata J
Ajungem in sfasit « La Stanci » , insa noroc cu biletul pentru urmatorul check point, pentru ca nu mi-am dat seama ca asta e, nu am vazut decat 2 stanci, ma asteptam sa gasesc o multime, pe suportul denumirii, dar m-am inselat. Aici aflam ca trebuie sa ne indreptam pasii spre « Saua Tiganesti ».. Este ora 5, inca este lumina, insa diferenta de cote este de 700 de metri, nu stim ce sa facem sa mergem mai departe sau sa campam. Acesta a fost punctul critic. Parerile erau impartite : unii vroiau sa mergem, altii nu… ce sa facem, ce sa facem. Eu vroiam sa mergem, cu toate ca nu ma mai tineau picioarele, dar ma gandeam la ziua de maine, ce o sa ne astepte..Pana la uram ne hotaram : campam..Salva Domnului ca am luat decizia corecta.
Punem prelata, facem focul, mancam. Eram cam toti speriati ca o sa vina ursul..dar ne-am incerezut in Domnul, voia Lui sa se faca.

Vineri : 22.08.2008
Se face ziua, ne-am propus de seara sa ne trezim mai de dimineata, sa facem repede focul , sa mancam si s-o luam la pas… Liderul de zi este Tweety.

Pastram aceeasi formula de asezare in sir..si mergem pe drumul marcat…spre Saua Tiganesti. Obositor drumul, dar s-a meritat : am mancat afine, am avut o panorama superba a asezarilor urbane. Ajunsi la Tiganesati, gasim biletul salvator: baza Rasnov. Ne gandeam ca o sa mai avem inca un alt check point pana sa ne intoarcem la baza, dar se pare ca nu… ca reper mentionat : cararea din stanga..ne uitam toti, cam dezmeticiti si nu zarim nici o carare, dar stiam azimutul..deci o luam in acea directie. Mergem noi ce mergem si ne oprim, era prea abrupta valea. Ne oprim sa analizam problema si ,daca tot ne-am oprit am si infascat cateva d’ale mancarii. Ne uitam prin jur, vedem un indicator : Cabana Malaiesti : 30 de minute, atentie la coborare! Gata o luam pe aici. Ajungem la cabana Malaiesti, o luam pe drumul pe care am mers in prima zi.
Uraaa…ajungem la baza..se pare ca suntem ultimii, dar bine ca am ajuns cu bine, pe lumina…

A fost superb, un concediu reusit, un timp castigat si o amintire frumoasa. As fi vrut sa raman acolo in gaura…sa ma bucur si sa pot sa pretuiesc mai mult creatiile Domnului.
Ceea ce imi pare cel mai rau este ca nu am facut si eu rapelul, dar o sa-mi iau revansa la anul, daca o sa mai fim pe acest pamant.

Slavit sa fie Domnul !

Tweety