Monday, September 29, 2008

Jurnal (Echipa DAN) in memoria Ginei

Luni,18 august 2008
Azi am pornit toti impreuna, initial nestiind drumul exact urmarind doar pirncipiul turmei. Primisem instructiunea de a merge in echipe, dar noi tot cu echipa mare am mers si in final ajungem toti la Cabana Malaiesti. Se pare ca la noi romanii conunicarea nu are un rol principal, pentru ca dupa un timp destul de lung ne-am hotarat sa mancam inainte de a face studiul cu Ebbe.
Masa a fost una inselatoare pateu inmultit cu margarina, bine cunoscuta margarina Delma fara cele opt vitamine si surpriza am mancat si ciocolata a carui ambalaj era cu o treime mai mare decat continutul.
Decizia de a manca inainte a fost una inteleapta pentru ca intrand in cabana am fost izbiti de mirosul mancarii gatite.
La un moment dat in cabana observ o liniste deplina, lumea aproape motaia si doar o persoana vorbea, subiectul era parca “Liderschip”.
Plecarea de la cabana a fost intarziata din cauza neluarii initiativei de a merge mai departe. Incepe ploaia si noi tot ne mai gandim sa inaintam sau nu. Pana la urma plecam urmarind principiul bine cunoscut, dar apare o surpriza nu stim pe unde s-o luam.. In sfarsit “turma” se desparte , luam decizii pe echipe si cu dificultate ne dam seama pe unde sa mergem.
Atingem in final tinta zilei:Valea Morarului, dar noi ne gandim sa nu facem focul, sa-l folosim pe al vecinilor, decizie neinteleapta pentru ca a trebuit sa-l eliberam pentru ca echipa cealalta sa-si gateasca si uite asa azi am mancat o hrana rece si am stat fara caldura.
Discutia de seara a fost de fapt un monolog tinut de Dan . Liderul zilei fiind Iuliana.


Marti, 19 august 2008
I
ncepem ziua cu forte proaspete. Alarma de la telefonul lui Dan ne indica ora 6:15am, dupa o scurta liniste se trezeste Oana si prin urmare ne trezeste pe toti strigand pe rand numele tuturor baietilor din echipa pentru a aduna lemne necesare aprinderii focului, doritoare fiind de o masa calda. Cu toate acestea micul-dejun a fost unul cu hrana rece.
Lectia s-a tinut de dimineata, s-a vorbit despre comuniunea cu Dumnezeu. Singura idee care mi-a ramas a fost ca “comuniunea dintre noi pe orizontala se datoreaza comuniunii pe verticala”.
Pornim la drum primii si datorita faptului ca Ionel , liderul de zi, si-a facut bine tema am gasit repede drumul spre statia meterologica de la varful Omu, poposim in diferite locuri pentru pozat si pentru a o hrani pe Gina( stiti voi cine e).Mergem toti grupati , dar pentru persoanele care merg pentru prima data pe munte e greu. Zarim statia meterologica si ne gandim sa urcam direct spre ea.Liderul echipei( cel care nu are voie sa ne dea sfaturi sau indicii) ne sfatuieste sa mergem pe poteca marcata , dar noi nu-l luam in considerare si ne chinuim sa urcam si ne chinuim nu gluma si totusi ajungem.
Ne asiguram ca am lasat-o pe Gina la loc ferit de ochii curiosilor ne pozam pe varful Omu si apoi mancam, aceeasi masa inselatoare: pateu amestecat cu margarina, branza topita si “Nutella” noastra.
Pornim spre Valea Gaura,noi 7 +Gina, indicatorul aratandu-ne 2si 1/2h pana cand ajungem. Pe drum ne gandim ca s-ar putea sa nu gasim apa si pentru aceasta ne-am luat masuri de precautie. Cobaram, ne ajutam unii pe altii si obesrvam ca in departare se vede valea cautata fiind si locul de poposire a altor grupuri.
Fiind primii sositi ne cautam locul cel mai bun pentru campat. Echipa se mobilizeaza, o parte din baieti se duc dupa lemne pentu foc, altii pregatesc “cortul” nostru si fetele la “bucatarie”.In curand supa este gata, prima masa calda mancata pe munte. Cu toate ca pe ambalaj se descria o supa foarte gustoasa, in realitate era cam…, dar fericiti asteptam si felul urmator : paste fainoase cu soia si sos, foarte bum si pregatit in cantitate mai mare decat era necesara. Ne hotaram sa servim si alta echipa cu mancarea noastra, mai ales ca ei au ajuns foarte tarziu.
Seara are loc discutia bine cunoscuta si acum chiar o fost o discutie.

Miercuri, 20 august 2008
Este dimineata. Alarma telefonului lui Dan, de fapt singurul care avea telefon din echipa, suna la ora bine cunoscuta 6:15am, dar o opreste foarte repede crezand ca Oana nu a auzit-o. Este liniste si deodata Oana incepe:”Paul, Andrei, Ionel va rog sa va duceti dupa lemne! Paul, Andrei, Ionel!”. O, nu! E 6:15 si ea e treaza si mai e si liderul de zi.
Baietii se trezesc si se duc dupa lemne,ea se duce sa caute pietre pentru blatul cuptorului, apropo tintele zilei fiind prepararea Ginei si coacerea painii.Se trezeseste si cealalta parte a echipei si savuram primul mic-dejun cald alcatuit din lapte cu cereale.
Lectia zilei a fost despre gestionarea timpului tinuta de Sam. Ni s-a anuntat cu o seara inainte ca azi o sa aiba loc rapelarea pe cascada.
Ne mobilizam repede si incepem sa ducem la indeplinire sarcinile primite. Avem apa incalzita, pregatita pentru Gina, dar cine poate s-o omoare pe Gina? Se ofera Dan si dupa 3 lovituri de topor reuseste s-o “asedieze”…Gina, saraca Gina. Precum o cetate ramasa dupa asediu asa era si Gina noastra doar cu “zidurile” exterioare si fara “turn”. Framantam cele sapte paini si le punem la crescut in cortul nostru. Savuram o supa avand gustul Ginei si observam ca a sosit timpul sa mergem la rapel.
Oana cuprinsa de frica nu se rapeleaza. Asteptam sa vina seara , propunem sa jucam ceva , dar ramane doar in stadiul de propuneri.
Cina s-a dovedit a fi una bogata :piure cu carne de pui si ca desert paste cu stafide.
La discutia de seara aflam ca urmatoarele zile vom fi singuri pe munte.

Joi
Este ziua cea mare, de azi vom ramane singuri. Ne trezim de dimineata , stim noi la ce ora, ne strangem bagajul si asteptam sa pornim. Mancam ultimul mic-dejun cald si ne pregatim pentru lectia zilei tinuta de Ebbe, acelasi Ebbe care a tinut si prima lectie pe munte, dar acum diferanta este mare: suntem cu totii trezi.
Expresia bine auzita in tabara “o sa vezi” se aplica si acum, avem de atins anumite checkpoint-uri. Pornim inspre saua “la Politie”, obiectiv atins foarte usor si foarte hotarati pornim spre primul punct-cheie Cabana Ciubotea, mai exact Cabana Salvamont Bran, dar planul nostru fiind oprit de facerea exercitiilor de salvare: Dan era “accidentat” la picior. La acest capitol noi am cazut cu brio, dar tinta noastra nu era salvarea lui Dan , ci ajungerea la Cabana Ciubotea. Aici gasim urmatorul indiciu:”Grup Dan. Tinta Vf Lancia [piatra].
“Bucurosi” ne uitam pe harta si constatam ca avem de urcat aprox. 1100 m altitudine.
Savuram pranzul al carui meniu este deja bine cunoscut si ne pregatim sa cucerim Vf. Lancia. O buna parte din drum il parcurgem cu echipa lui Ebbe, ei avand ca obiectiv Vf. Sacra.
Atingem tinta si ca rasplata primim un desert pe saturate: afine.
Continuam drumul spre urmatoarea tinta Saua “ la Tiganci” si ne gandim ca ar fi frumos sa mergem intreaga noapte si sa atingem toate obiectivele, dar idea pica.
Observam mai multe echipe unde au campat si cautam si noi un loc bun de campare. Ne zaresc si echipa liderilor si ne indeamna sa campam ( si noi care credeam ca eram singuri pe munte L ) nu prea ne intelegem si ne gandim sa folosim tehnologia pentru o mai buna comunicare : incercam sa-l sunam pe Dan, dar din pacate telefonul nu merge…nu are factura achitata.
Gasim un loc de campare, pe o poteca, foarte bucurosi facem “cortul” in 4 ape si intram pe burta in el. Mancam cereale la orizantala si chiar reflectam la cele intamplate.
Liderul zilei a fost Paul.

Vineri,22 august 2008
Astazi e o zi ciudata: trebuie sa parasim muntele si sa ne intoarcem in “jungla”. Foarte matinali ne trezim, lucru constatat mai demult.
Mancam ultimul mic-dejun la orizontala, fara sa iesim din sacii nostrii, alcatuit din cereale cu alune si apoi ne pregatim sa “decolam”, dar nu inainte de a face impreuna studiul de dimineata.
Primul obiectivul de atins : saua “la Stanci” la prima vedere ni se pare simplu. O veste imbucaratoare am primit in cateva minute in padure o sa gasim apa.
Pornim la drum, ne ajutam unii pe altii sau mai bine scris o ajutam pe Oana la bagaj si dupa un scurt interval de timp ne intalnim cu alta echipa care a campat aproape de noi.
Ajungem noi si la apa, dar la sa nici gand. Pe un stalp gasim un indiciu foarte straniu ne trimitea pentru saua “la Stanci” pe drumul spre Cabana Ciubotea. Noi fara sa ne gandim prea mult ne supunem si mergem nefiind foarte atenti la detalii. Ajungem la cabana si ne dam seama ca ne-am ratacit. Nu putem gandi cu stomacul gol si pregatim pranzul format dintr-o supa la plic si restul ciocolatei Montana la ora 10 dimineata.
Schimbam tinta zilei cu gasirea unui telefon mobil pentru a anunta liderul echipei, gasim unul la un grup de turisti , dar din pacate Dan nu poate fi contactat. Timpul trece, curios gasim un al doilea telefon mobil la ciobanul care a poposit la cabana, dar din pacate nici el nu mai are baterie.
Pentru ca situatia sa fie si mai roz un angajat al Rezervatiei Naturale Bucegi ne scoate din R.N.B. pentru ca pe traseul marcat ( noi aveam de gand sa ne intorcem la izvorul din padure ) circula Mos Martin.
Singurul lucru intelept pe care il puteam face era intoarcerea la baza din Rasnov si uite asa noi am parcurs Partia Zanoaga, o padure si un lung drum forestier pana cand am ajuns, increzandu-ne in Dumnezeu si in echipamentul pe care il aveam.
Liderii zilei fiind Andrei si Anca.

P.S.: Maretia creatiei lui Dumnezeu adunata cu un grup de oameni avand caractere diferite, dar care si-au inteles fiecare rolul si slujirea din cadrul echipei au facut ca aceste zile sa fie unice si mereu ravnite pentru a fi retraite. Ne revedem la anul.
Pe curand,Onute!

1 comment:

Anonymous said...

Pentru cei care in viata lor nu au fost la survival,sa stiti ca nu sacrificam oameni la survival, Gina e doar o gaina, iar gustul de Gina era doar gustul de gaina!;)) Imi place cum ai scris jurnalul, chiar mi-a placut!